Joc si Emotii

Despre mine ca parinte

In relatia cu copiiimei si cu ceilalti copii care ma inconjoara, imi place sa respirPlayful Parenting. Nu stiu cine as fi fost eu daca nu ar fi existat Larry Cohen si Playful Parenting a lui. Si Aletha Solter, cu tot ce inseamna plansul si tantrumurile si disciplina fara pedepse si recompense.

Ca parinti, facem totul pentru fericirea copiilor nostri si ii iubim mai mult decat orice pe lume. Avem insa momentele acelea in care ne simtim coplesiti si avem nevoie de o mana de ajutor, de o inima care sa ne asculte, de oincurajare, ca sa ne simtim iar mandri de parintii din noi.

Prin blog si prin cursurile pe care le tin, as vrea sa ajut parintii (pe mine inclusiv) sa nu se mai simta vinovati si sa le pot da un strop de incredere cae cel mai frumos si mai linistitor pentru copii faptul ca nu suntemperfecti. Ce presiune ar fi asupra copiilor daca am fi perfecti: cum s-ar compara ei cu niste giganti care fac si simt totul ca la carte?

Si as mai vrea sa le povestesc parintilor despre jocul cu copiii lor, asa cum am invata teu de la sotul meu iubit, Jo. Si despre Playful Parenting a lui Larry Cohen, om care intre timp a devenit sfatuitorul meu in momentele in care nu o mai scot la capat. Datorita modului acesta de a fi parinte,cu joaca in suflet si in creier, ne simtim atat de iubiti unii dealtii, copiii de parinti si parintii de copii.

Si sa le povestescdespre ras si plans, despre crize de furie, despre toate emotiile pamantului, despre cum sa le acceptam pe ale copiilor si pe ale noastre, asa cum am invatat eu de la iubita mea autoare, Aletha Solter, care si ea m-a ghidat in momentele dificile ale copiilor mei. Si de la Gaspar, terapeutul meu care m-a invatat cum sa ma iubesc sisa ma accept, si sa ma simt cat mai putin vinovata.

In relatia cu copiii mei am adoptat o modalitate de comunicare bazata pe joaca (chiar si in momentele tensionate), pe acceptare a tuturor emotiilor (ale mele si ale lor), pe o libertate foarte mare, atat cat ma tine puterea dea le-o acorda, pe respect pentru alegerile pe care si le fac. Am remarcat, in urma experientelor mele, ca sanctiunile si recompensele nu functioneaza in cazul nostru, motiv pentru care incercam sa rezolvam conflictele prin joc si iubire. Nu imi iese mereu (tip la ei, ii fac sa se simta vinovati cateodata, imi pare rau, imi cer scuze, ma simt vinovata, stim cu totii cum arata asta). Din acest motiv, si cursurile pe care le tin au o abordare umanista, lipsita de pedepse si recompense, de control si manipulare a copilului, bazatape respect fata de tot ce simte si doreste copilul.

2 Comments

  1. Pingback: Curs de Joc si Emotii by Otilia Manteles, testat de Mamica Urbana | Mamica Urbana

  2. Buna,
    Intradevar, e indicat sa renuntam pe cat posibil la metoda pedepse si recompense. Este greu, dar nu imposibil daca vrem sa evoluam. Cred ca ar fi bine sa se renunte si in gradinite, pentru ca in momentul in care eu ca parinte ,incerc o noua abordare acasa cu copiii, descopar ca domina vechea metoda de la gradinita: iti dau o bomboana daca, esti pedepsit la colt daca…fiica mea imi cere dulciuri daca a facut un anume lucru. Cred ca aici apare dificultatea, ca parinte trebuie sa repar excesele din alte medii:anturaj, gradinita, scoala…

Leave a Reply